Gandurile unei melancolice..

Prietenia.. una dintre cele mai de prêt comori pe care o persoana le poate dobandi. Este atat de frumos sa ai unul, doi, zece prieteni in care sa poti avea incredere deplina, cu care sa te poti consulta, sau carora sa le poti povesti liber vrute si nevrute, stiind sigur ca te vor asculta si vor incerca sa te inteleaga sau sa-ti ofere vreun sfat.
Pe de alta parte, exista persoane pe care nu le-ai vazut niciodata si ai senzatia ca le cunosti de-o viata, insa exista si persoane pe care le vezi de-o viata si ai senzatia ca nu le-ai cunoscut niciodata, fata de care simti ca nu poti stabili niciodata o legatura, nici macar de prietenie... Ii voi lasa pe cei din a doua categorie de o parte si voi incerca sa scriu cate ceva despre ceilalti.
Este vorba de relatiile de prietenie stabilite in mediul online, prin intermediul internetului, sau, mai tarziu, la telefon. Desi la inceput totul porneste oarecum in gluma, sau ca un raspuns politicos la intrebarea ce ti-a fost adresata , pe masura ce discutiile continua, iti poti forma o anumita parere despre caracterul celui cu care discuti, desi esti inca reticent. Atunci cand intr-adevar capeti putina incredere, te simti liber sa ii povestesti orice avand siguranta ca ceea ce ii spui va ramane la el si nu vor afla alte persoane. Cu alte cuvinte, iti poti deschide sufletul cu mai multa usurinta.
Ma voi opri asupra catorva dintre amicii mei virtuali, cei care mi-au ramas la suflet, pe unii intalnindu-i in realitate, iar pe altii nu, desi mi-ar placea enorm :)
Incep cu primul, cel care a avut cea mai mare rabdare cu mine si care a fost foarte curios sa ma cunoasca mai bine. In aces caz, pot da vina pe zodie, fiind „geamanul” meu :)) Probabil te-ai recunoscut deja.. nu-i nimic :). Tu te-ai incapatanat sa-mi vorbesti, ai inceput sa-mi povestesti diferite lucururi de-ale tale, cerandu-mi un sfat, sau pur si simplu din dorinta de a avea pe cineva caruia sa te descarci si m-ai incurajat sa fac si eu acelasi lucru, sa-mi deschid sufletul. Vorbind foarte mult, intr-un final s-a stabilit un fel de legatura, am inceput sa tin cont de parerea ta, imi prindea bine sa am pe cineva caruia sa-i povestesc si stiu ca si la tine a fost la fel :).Timpul a trecut, s-a facut deja un an si cinci [cred] luni de cand te „cunosc”, dar, din pacate, nu am avut ocazia sa ne vedem si in realitate.. probabil distanta.. sper totusi sa se iveasca aceasta ocazie, mi-ar placea enorm! Si sper sa reusim si sa mai vorbim vrute si nevrute, cum obisnuiam, desi in ultimul timp nu am prea reusit..stiu ca esti ocupat :*
A doua persoana.. o fata.. asa as putea-o descrie intr-un singur cuvant :)). Cu tine am ras pe rupte, faceam diverse chestii pe net, intram pe chat si ne dadeam una drept cealalta , inducand in eroare, iar mai apoi ne amuzam de reactii :)). Tin minte cat ne-am chinuit o intreaga zi cu barbut, de la 1 la 100..macar am reusit, desi am stresat atunci :)) Ahh, nebunie.. Si pe tine mi-ar placea sa te cunosc, sunt convinsa ca ne-am intelege de minune >:D<. SuperCaine... :)).. Tu erai mereu cel care ma salutai cand intram pe vibe :)) sicera sa fiu, nu stiu de ce, dar la inceput nu am fost asa apropiata de tine, spre deosebire de acum, cand vorbim mai mereu.. Asta pana intr-o zi, cand intamplarea [cred] a facut sa fim in acelasi loc Si ne-am intalnit. Si ne-am distrat. Cum ar putea cineva sa nu se distreze cu tine? Esti un nebun si jumatate :)) Sa vin eu la tine in oras mai si sa nu fii tu acasa? Rusinica! Aaaahhh, sa nu uitam cele cateva sucuri pe care mi le datorezi, sa nu care cumva sa uiti de ele :)) Si iti repet si aici de muzica, imi placeee! Un alt baiat, cu care ajunsesem sa ma inteleg suuper bine, era numai ras si caterinca atunci cand vorbeam cu el.. Pacat ca ne-am certat dintr-o prostie si aia a fost, am incetat sa mai vorbim. Nu o sa zic prea mute, probabil nici nu o sa vada postarea asta, insa merita sa fie amintit aici, ne intelegeam prea bine :). Desi nu cred ca o sa se intample, mi-ar placea sa te intalnesc si pe tine. Cei de pana acum sunt prieteni vechi, de pe un anume site si o sa inchei un o persoana mai recenta . Cum am dat de el? Pura intamplare..pe forumul facultatii la care am intrat amandoi. Am vorbit apoi pe facebook, mess, telefon, mesaje din ce in ce mai multe, pana acum cateva zile, cand ne-am intalnit la mare, ca unul dintre momentele alea frumoase pe care le traiesti atunci cand mergi in vacanta si vrei sa schimbi aerul, sa faci ceva frumos. Cu tine a fost altfel totusi.. ai insistat prea mult, ai fost simpatic, m-ai facut sa rad, si, asa cum ai zis si tu, mi-ar parea rau daca nu am pastra legatura. Si tu te-ai recunoscut probabil si stiu ca treceai printr-o perioada mai dificila, si, daca stau sa ma gandesc bine, si eu la fel.. Si vreau sa stii ca oricand vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva, imi poti zice linistit orice, oricat, lucu valabil pentru toti, de altfel :) . Si sa stii ca am dreptate in ceea ce iti ziceam, detaliile chiar fac diferenta ! Si ca un p.s. : tot o sa te fac sa citesti ceva, rasule! [stiu, stiu, nu puteam sa ma abtin :-”] Cam atat despre o parte din prietenii mei virtuali...i-am mentionat pe cei cu care m-am inteles de minune si am putut vorbi liber..Sper sa nu fi uitat pe nimeni si sa nu va sparati... Gandurile unei nebune melancolice [cum am fost numita de ultimul :))] >:D<