Gandurile unei melancolice..

Prietenia.. una dintre cele mai de prêt comori pe care o persoana le poate dobandi. Este atat de frumos sa ai unul, doi, zece prieteni in care sa poti avea incredere deplina, cu care sa te poti consulta, sau carora sa le poti povesti liber vrute si nevrute, stiind sigur ca te vor asculta si vor incerca sa te inteleaga sau sa-ti ofere vreun sfat.
Pe de alta parte, exista persoane pe care nu le-ai vazut niciodata si ai senzatia ca le cunosti de-o viata, insa exista si persoane pe care le vezi de-o viata si ai senzatia ca nu le-ai cunoscut niciodata, fata de care simti ca nu poti stabili niciodata o legatura, nici macar de prietenie... Ii voi lasa pe cei din a doua categorie de o parte si voi incerca sa scriu cate ceva despre ceilalti.
Este vorba de relatiile de prietenie stabilite in mediul online, prin intermediul internetului, sau, mai tarziu, la telefon. Desi la inceput totul porneste oarecum in gluma, sau ca un raspuns politicos la intrebarea ce ti-a fost adresata , pe masura ce discutiile continua, iti poti forma o anumita parere despre caracterul celui cu care discuti, desi esti inca reticent. Atunci cand intr-adevar capeti putina incredere, te simti liber sa ii povestesti orice avand siguranta ca ceea ce ii spui va ramane la el si nu vor afla alte persoane. Cu alte cuvinte, iti poti deschide sufletul cu mai multa usurinta.
Ma voi opri asupra catorva dintre amicii mei virtuali, cei care mi-au ramas la suflet, pe unii intalnindu-i in realitate, iar pe altii nu, desi mi-ar placea enorm :)
Incep cu primul, cel care a avut cea mai mare rabdare cu mine si care a fost foarte curios sa ma cunoasca mai bine. In aces caz, pot da vina pe zodie, fiind „geamanul” meu :)) Probabil te-ai recunoscut deja.. nu-i nimic :). Tu te-ai incapatanat sa-mi vorbesti, ai inceput sa-mi povestesti diferite lucururi de-ale tale, cerandu-mi un sfat, sau pur si simplu din dorinta de a avea pe cineva caruia sa te descarci si m-ai incurajat sa fac si eu acelasi lucru, sa-mi deschid sufletul. Vorbind foarte mult, intr-un final s-a stabilit un fel de legatura, am inceput sa tin cont de parerea ta, imi prindea bine sa am pe cineva caruia sa-i povestesc si stiu ca si la tine a fost la fel :).Timpul a trecut, s-a facut deja un an si cinci [cred] luni de cand te „cunosc”, dar, din pacate, nu am avut ocazia sa ne vedem si in realitate.. probabil distanta.. sper totusi sa se iveasca aceasta ocazie, mi-ar placea enorm! Si sper sa reusim si sa mai vorbim vrute si nevrute, cum obisnuiam, desi in ultimul timp nu am prea reusit..stiu ca esti ocupat :*
A doua persoana.. o fata.. asa as putea-o descrie intr-un singur cuvant :)). Cu tine am ras pe rupte, faceam diverse chestii pe net, intram pe chat si ne dadeam una drept cealalta , inducand in eroare, iar mai apoi ne amuzam de reactii :)). Tin minte cat ne-am chinuit o intreaga zi cu barbut, de la 1 la 100..macar am reusit, desi am stresat atunci :)) Ahh, nebunie.. Si pe tine mi-ar placea sa te cunosc, sunt convinsa ca ne-am intelege de minune >:D<. SuperCaine... :)).. Tu erai mereu cel care ma salutai cand intram pe vibe :)) sicera sa fiu, nu stiu de ce, dar la inceput nu am fost asa apropiata de tine, spre deosebire de acum, cand vorbim mai mereu.. Asta pana intr-o zi, cand intamplarea [cred] a facut sa fim in acelasi loc Si ne-am intalnit. Si ne-am distrat. Cum ar putea cineva sa nu se distreze cu tine? Esti un nebun si jumatate :)) Sa vin eu la tine in oras mai si sa nu fii tu acasa? Rusinica! Aaaahhh, sa nu uitam cele cateva sucuri pe care mi le datorezi, sa nu care cumva sa uiti de ele :)) Si iti repet si aici de muzica, imi placeee! Un alt baiat, cu care ajunsesem sa ma inteleg suuper bine, era numai ras si caterinca atunci cand vorbeam cu el.. Pacat ca ne-am certat dintr-o prostie si aia a fost, am incetat sa mai vorbim. Nu o sa zic prea mute, probabil nici nu o sa vada postarea asta, insa merita sa fie amintit aici, ne intelegeam prea bine :). Desi nu cred ca o sa se intample, mi-ar placea sa te intalnesc si pe tine. Cei de pana acum sunt prieteni vechi, de pe un anume site si o sa inchei un o persoana mai recenta . Cum am dat de el? Pura intamplare..pe forumul facultatii la care am intrat amandoi. Am vorbit apoi pe facebook, mess, telefon, mesaje din ce in ce mai multe, pana acum cateva zile, cand ne-am intalnit la mare, ca unul dintre momentele alea frumoase pe care le traiesti atunci cand mergi in vacanta si vrei sa schimbi aerul, sa faci ceva frumos. Cu tine a fost altfel totusi.. ai insistat prea mult, ai fost simpatic, m-ai facut sa rad, si, asa cum ai zis si tu, mi-ar parea rau daca nu am pastra legatura. Si tu te-ai recunoscut probabil si stiu ca treceai printr-o perioada mai dificila, si, daca stau sa ma gandesc bine, si eu la fel.. Si vreau sa stii ca oricand vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva, imi poti zice linistit orice, oricat, lucu valabil pentru toti, de altfel :) . Si sa stii ca am dreptate in ceea ce iti ziceam, detaliile chiar fac diferenta ! Si ca un p.s. : tot o sa te fac sa citesti ceva, rasule! [stiu, stiu, nu puteam sa ma abtin :-”] Cam atat despre o parte din prietenii mei virtuali...i-am mentionat pe cei cu care m-am inteles de minune si am putut vorbi liber..Sper sa nu fi uitat pe nimeni si sa nu va sparati... Gandurile unei nebune melancolice [cum am fost numita de ultimul :))] >:D<

My wish by Rascal Flatts

And if one door opens to another door closed
I hope you keep on walkin' 'til you find the window
If it's cold outside, show the world the warmth of your smile..\:d/

Visatorul - Lucian Blaga

Spanzurat de aer printre ramuri
se framanta in matasa-i
un paianjen.
Raza lunii l-a trezit din somn.
Ce se zbate ? A visat ca
raza lunii-i fir de-al lui si
cearc-acuma sa se urce
pana-n ceruri, sus, pe-o raza.
Se tot zbate indraznetul
si s-azvarle.
Si mi-e teama
c-o sa cada – visatorul.

Simple Plan - Welcome to my life

Nu stiu!

NU STIU....nu stiu..oare ce NU STIU? Am auzit aceste cuvinte atat de des, in orice imprejurare, dar oare la ce se refera?... „Nu stiu” ar putea fi raspunsul multora dintre noi... probabil si al meu... Poate fi acest „nu stiu” o metoda de a ne eschiva cand suntem plictisiti sau avem alte lucruri de facut, atunci cand dorim sa ne pastram misterul sau sa ne motivam indecizia?.. Cu siguranta!

Dar ce fel de persoana esti daca sub masca acestui „nu stiu” se ascunde de fapt un „stiu, dar "nu vreau sa-ti spun”?...Esti oare o persoana egoista, care nu vrea sa impartaseasca din experienta si ideile ei, sau doar o persoana plictisita fara dorinta de a interactiona cu ceilalti?

De ce preferam comoditatea, de ce nu ne place sa ne complicam pentru ca la sfarsit sa rezulte ceva frumos si bine elaborat? Nu stiu...

„Nu stiu”...un raspuns atat de vag, un raspuns sec...exact precum raspunsul „bine” la intrebarea „ce faci?” ... Chiar si aceasta intrebare a devenit un reflex. Oare chiar ne intereseaza cu adevarat starea acelei persoane, sau adresam intrebarea doar din politete? Oare chiar ne simtim bine, sau a devenit si acesta un reflex?Nu stiu...

„De ce?”...”De-aia” ... E atat de usor sa dai aceste raspunsuri, e atat de usor sa adopti o atutudine defensiva, cu sau fara un motiv real... De ce oare actionam asa, de ce ne simtim atacati? Poate pentru ca ni se spune un adevar de care suntem constienti, dar nu vrem sa-l recunoastem... Dar asta este deja alt subiect....

Destinul..

Cand citim o revista, sau un ziar, este inevitabil sa nu gasim si o pagina , sau chiar o mica rubrica dedicata horoscopului, fie el zilnic, lunar, etc., pentru fiecare zodie in parte. Trebuie sa recunoastem, cel putin curiozitatea, daca nu faptul ca intr-avdevar credem in asa ceva, ne impinge sa citim cele cateva fraze din dreptul semnului nostru zodiacal.
Ce ne face oare sa credem in astrologie, in horoscop, in destin la urma urmei?...
Poate dorinta de a ne amuza pe baza celor scrise, sau poate dorinta de a ne fi „luata de pe umeri” „povara” de a lua decizii zi de zi, ora de ora? Oare care din cele doua ni se potrivesc?
Prima...asta in situatia in care nu crezi in asa ceva, nu crezi in destin, preziceri...ma numar si eu printre acesti oameni intr-o oarecare masura... ce ma impinge la aceasta neincredere? Poate generalitatea cu care sunt intocmite acestea, poate probabilitatea prea mica de a ni se potrivi exact noua ceea ce scrie in dreptul unei zodii...sunt atatia oameni nascuti intr-o luna , incat e prea dificil sa se potriveasca tuturor cele cateva fraze scrise... Hazardul face sa ma regasesc uneori, insa prea rar pentru a avea incredere totala in el...
Cat despre aceasta dorinta de a simti ca destinul ne este controlat, ca nu suntem presati de timp, cunostinte, situatie sa luam o decizie..oh ce bine ar fii, ce sentiment placut de usurare..dar asta e imposibil, caci nimic nu ‚ne cade din cer”, fie ea si o decizie...
De unde au pornit oare aceste cuvinte? Aceeasi curiozitate de care vorbeam mai devreme m-a impins sa deschid si sa citesc mailul pe care il primesc zilnic...si acolo am gasit o fraza general valabila , zic eu..
Nimic nu e dat pentru vecie. Viata ti-o scrii asa cum vrei; trebuie doar sa ai taria sa vrei s-o faci. Norocul tine de tine nu de cei din jur.
Cat adevar...Viata ne-o facem noi, noi luam decizia, buna sau rea, influentati sau nu de ceilalti... In fiecare caz, decizia este influentata de cei din jur, intr-o masura mai mare sau mai mica, chiar daca nu vrem sa recunoastem. De cate ori nu ni s-a intamplat sa vizionam un film, doar pentru ca ne-a fost recomandat? Sau o carte, o haina? etc. Sau de cate ori nu ni s-a intamplat sa ignoram sfaturile celorlalti si sa luam o decizie gresita? In teorie ar trebui sa invatam din propriile greseli, dar le comitem adeseori de 2, de 3 sau de mai multe ori, lasandu-ne furati de un miraj uneori...

Cine suntem?...

Who are you when no one`s whatching?

..Oare cat de adevarat este faptul ca zi de zi ne modelam in functie de dorintele celor din jur? Oare de ce incercam sa le facem pe plac, si nu suntem noi insine, cu calitatile si defectele noastre? Cu siguranta fiecare dintre noi si-a innabusit o dorinta sau a renuntat la ceva care ii placea doar pentru ca ceilalti condamnau acea fapta.. Este oare atat de rau sa fim NOI? Cati dintre noi nu au facut ceva ostentativ, incepand de la un fapt nebunesc, sau niste cuvinte urate, spuse doar pentru ca te fac "cool" in ochii celorlalti? De ce ne pasa atat de mult de parerea celor din jur?..Oare pentru ca traim intr-o societate in care ne dorim sa fim acceptati cu orice pret, sa avem prieteni care, nu de putine ori, iti intorc spatele la greu?... Mai exista acea prietenie sincera, total dezinteresata?
Oare cat de diferit este comportamentul nostru atunci cand suntem singuri, departe de ochii critici ai celorlalti, cand suntem NOI? Oare care dintre cei doi NOI ne place, primul, fals intr-o masura mai mica sau mai mare, sau al doilea?
....Oare, oare, oare..atatea intrebari, dar raspunsurile unde sunt?..in noi cu siguranta..

reposted :D hope not to delete it again :)))

Prietenia..

Prietenia se masoara doar in amintiri,voie buna,liniste si iubire...prietenia inseamna iubirea suprema, cel mai valoros lucru, cea mai deschisa comunicare...adevarul cel mai sever,cel mai sincer sfat si cea mai mare comuniune de ganduri de care sunt capabili femeile si barbatii.Nu exista iubire mai mare si mai puternica decat cea pe care o exprima prietenia... un lucru bun devine mai bun si mai frumos daca poti sa-l imparti cu prietenii. Prietenii au ceva ce iti lipseste...de pilda optimismul.Ei te fac sa simti ca totul va fi bine in lume cat timp iti vor sta in preajma.Kilometri obositori trec repede si ii parcurgi mai vesel, mai usor...Si lumea-ntreaga pare mai senina cand ai un prieten drept insotitor... Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua,care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre.Prietenii trainici sunt cu adevarat una dintre bogatiile vietii.Avutia ta este acolo unde sunt prietenii tai.Temelia adevaratei prietenii este incredere !!!Edificiul ei-respectul.....Prieteni, tovarasi de drum,iubiti, ne sunt cei care ne acorda increderea lor deplina.. Un prieten este alaturi de tine atunci cand nu mai e nimeni altcineva...Tot ce pot face pentrul prietenul meu este sa-i fiu pur si simplu prieten..Nu am averi cu care sa-l rasplatesc..Daca el stie ca prietenia lui ma face fericit,nu va dori o alta recompensa.In asta consta maretia prieteniei. .....Tin la tine pt ca stii sa ignori slabiciunile si ratacirile mele si ma sustii cu fermitate sa dau ce-i mai bun din mine.Un prieten te accepta asa cum esti...dar spera la ceea ce ai putea sa fii....... Pt a-ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi.Pt a-l pastra insa pe amandoi. Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca-i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost data pt a fi impartasita.... Cand prietenii sunt cei adevarati, ei reprezinta cel mai sigur lucru din lume. ......[nu imi apartin..dar frumoase si atat de sincere cuvinte]

Cine moare... (Pablo Neruda)

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Hello!_

Buna tuturor!