marți, 28 decembrie 2010
Nu stiu!
NU STIU....nu stiu..oare ce NU STIU? Am auzit aceste cuvinte atat de des, in orice imprejurare, dar oare la ce se refera?... „Nu stiu” ar putea fi raspunsul multora dintre noi... probabil si al meu... Poate fi acest „nu stiu” o metoda de a ne eschiva cand suntem plictisiti sau avem alte lucruri de facut, atunci cand dorim sa ne pastram misterul sau sa ne motivam indecizia?.. Cu siguranta!
Dar ce fel de persoana esti daca sub masca acestui „nu stiu” se ascunde de fapt un „stiu, dar "nu vreau sa-ti spun”?...Esti oare o persoana egoista, care nu vrea sa impartaseasca din experienta si ideile ei, sau doar o persoana plictisita fara dorinta de a interactiona cu ceilalti?
De ce preferam comoditatea, de ce nu ne place sa ne complicam pentru ca la sfarsit sa rezulte ceva frumos si bine elaborat? Nu stiu...
„Nu stiu”...un raspuns atat de vag, un raspuns sec...exact precum raspunsul „bine” la intrebarea „ce faci?” ... Chiar si aceasta intrebare a devenit un reflex. Oare chiar ne intereseaza cu adevarat starea acelei persoane, sau adresam intrebarea doar din politete? Oare chiar ne simtim bine, sau a devenit si acesta un reflex?Nu stiu...
„De ce?”...”De-aia” ... E atat de usor sa dai aceste raspunsuri, e atat de usor sa adopti o atutudine defensiva, cu sau fara un motiv real... De ce oare actionam asa, de ce ne simtim atacati? Poate pentru ca ni se spune un adevar de care suntem constienti, dar nu vrem sa-l recunoastem... Dar asta este deja alt subiect....
Dar ce fel de persoana esti daca sub masca acestui „nu stiu” se ascunde de fapt un „stiu, dar "
De ce preferam comoditatea, de ce nu ne place sa ne complicam pentru ca la sfarsit sa rezulte ceva frumos si bine elaborat? Nu stiu...
„Nu stiu”...un raspuns atat de vag, un raspuns sec...exact precum raspunsul „bine” la intrebarea „ce faci?” ... Chiar si aceasta intrebare a devenit un reflex. Oare chiar ne intereseaza cu adevarat starea acelei persoane, sau adresam intrebarea doar din politete? Oare chiar ne simtim bine, sau a devenit si acesta un reflex?Nu stiu...
„De ce?”...”De-aia” ... E atat de usor sa dai aceste raspunsuri, e atat de usor sa adopti o atutudine defensiva, cu sau fara un motiv real... De ce oare actionam asa, de ce ne simtim atacati? Poate pentru ca ni se spune un adevar de care suntem constienti, dar nu vrem sa-l recunoastem... Dar asta este deja alt subiect....
Destinul..
Cand citim o revista, sau un ziar, este inevitabil sa nu gasim si o pagina , sau chiar o mica rubrica dedicata horoscopului, fie el zilnic, lunar, etc., pentru fiecare zodie in parte. Trebuie sa recunoastem, cel putin curiozitatea, daca nu faptul ca intr-avdevar credem in asa ceva, ne impinge sa citim cele cateva fraze din dreptul semnului nostru zodiacal.
Ce ne face oare sa credem in astrologie, in horoscop, in destin la urma urmei?...
Poate dorinta de a ne amuza pe baza celor scrise, sau poate dorinta de a ne fi „luata de pe umeri” „povara” de a lua decizii zi de zi, ora de ora? Oare care din cele doua ni se potrivesc?
Prima...asta in situatia in care nu crezi in asa ceva, nu crezi in destin, preziceri...ma numar si eu printre acesti oameni intr-o oarecare masura... ce ma impinge la aceasta neincredere? Poate generalitatea cu care sunt intocmite acestea, poate probabilitatea prea mica de a ni se potrivi exact noua ceea ce scrie in dreptul unei zodii...sunt atatia oameni nascuti intr-o luna , incat e prea dificil sa se potriveasca tuturor cele cateva fraze scrise... Hazardul face sa ma regasesc uneori, insa prea rar pentru a avea incredere totala in el...
Cat despre aceasta dorinta de a simti ca destinul ne este controlat, ca nu suntem presati de timp, cunostinte, situatie sa luam o decizie..oh ce bine ar fii, ce sentiment placut de usurare..dar asta e imposibil, caci nimic nu ‚ne cade din cer”, fie ea si o decizie...
De unde au pornit oare aceste cuvinte? Aceeasi curiozitate de care vorbeam mai devreme m-a impins sa deschid si sa citesc mailul pe care il primesc zilnic...si acolo am gasit o fraza general valabila , zic eu..
Nimic nu e dat pentru vecie. Viata ti-o scrii asa cum vrei; trebuie doar sa ai taria sa vrei s-o faci. Norocul tine de tine nu de cei din jur.
Cat adevar...Viata ne-o facem noi, noi luam decizia, buna sau rea, influentati sau nu de ceilalti... In fiecare caz, decizia este influentata de cei din jur, intr-o masura mai mare sau mai mica, chiar daca nu vrem sa recunoastem. De cate ori nu ni s-a intamplat sa vizionam un film, doar pentru ca ne-a fost recomandat? Sau o carte, o haina? etc. Sau de cate ori nu ni s-a intamplat sa ignoram sfaturile celorlalti si sa luam o decizie gresita? In teorie ar trebui sa invatam din propriile greseli, dar le comitem adeseori de 2, de 3 sau de mai multe ori, lasandu-ne furati de un miraj uneori...
Ce ne face oare sa credem in astrologie, in horoscop, in destin la urma urmei?...
Poate dorinta de a ne amuza pe baza celor scrise, sau poate dorinta de a ne fi „luata de pe umeri” „povara” de a lua decizii zi de zi, ora de ora? Oare care din cele doua ni se potrivesc?
Prima...asta in situatia in care nu crezi in asa ceva, nu crezi in destin, preziceri...ma numar si eu printre acesti oameni intr-o oarecare masura... ce ma impinge la aceasta neincredere? Poate generalitatea cu care sunt intocmite acestea, poate probabilitatea prea mica de a ni se potrivi exact noua ceea ce scrie in dreptul unei zodii...sunt atatia oameni nascuti intr-o luna , incat e prea dificil sa se potriveasca tuturor cele cateva fraze scrise... Hazardul face sa ma regasesc uneori, insa prea rar pentru a avea incredere totala in el...
Cat despre aceasta dorinta de a simti ca destinul ne este controlat, ca nu suntem presati de timp, cunostinte, situatie sa luam o decizie..oh ce bine ar fii, ce sentiment placut de usurare..dar asta e imposibil, caci nimic nu ‚ne cade din cer”, fie ea si o decizie...
De unde au pornit oare aceste cuvinte? Aceeasi curiozitate de care vorbeam mai devreme m-a impins sa deschid si sa citesc mailul pe care il primesc zilnic...si acolo am gasit o fraza general valabila , zic eu..
Nimic nu e dat pentru vecie. Viata ti-o scrii asa cum vrei; trebuie doar sa ai taria sa vrei s-o faci. Norocul tine de tine nu de cei din jur.
Cat adevar...Viata ne-o facem noi, noi luam decizia, buna sau rea, influentati sau nu de ceilalti... In fiecare caz, decizia este influentata de cei din jur, intr-o masura mai mare sau mai mica, chiar daca nu vrem sa recunoastem. De cate ori nu ni s-a intamplat sa vizionam un film, doar pentru ca ne-a fost recomandat? Sau o carte, o haina? etc. Sau de cate ori nu ni s-a intamplat sa ignoram sfaturile celorlalti si sa luam o decizie gresita? In teorie ar trebui sa invatam din propriile greseli, dar le comitem adeseori de 2, de 3 sau de mai multe ori, lasandu-ne furati de un miraj uneori...
luni, 27 decembrie 2010
Cine suntem?...
Who are you when no one`s whatching?
..Oare cat de adevarat este faptul ca zi de zi ne modelam in functie de dorintele celor din jur? Oare de ce incercam sa le facem pe plac, si nu suntem noi insine, cu calitatile si defectele noastre? Cu siguranta fiecare dintre noi si-a innabusit o dorinta sau a renuntat la ceva care ii placea doar pentru ca ceilalti condamnau acea fapta.. Este oare atat de rau sa fim NOI? Cati dintre noi nu au facut ceva ostentativ, incepand de la un fapt nebunesc, sau niste cuvinte urate, spuse doar pentru ca te fac "cool" in ochii celorlalti? De ce ne pasa atat de mult de parerea celor din jur?..Oare pentru ca traim intr-o societate in care ne dorim sa fim acceptati cu orice pret, sa avem prieteni care, nu de putine ori, iti intorc spatele la greu?... Mai exista acea prietenie sincera, total dezinteresata?
Oare cat de diferit este comportamentul nostru atunci cand suntem singuri, departe de ochii critici ai celorlalti, cand suntem NOI? Oare care dintre cei doi NOI ne place, primul, fals intr-o masura mai mica sau mai mare, sau al doilea?
....Oare, oare, oare..atatea intrebari, dar raspunsurile unde sunt?..in noi cu siguranta..
reposted :D hope not to delete it again :)))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)